Situată la doi kilometri de centrul localităţii, biserica de lemn cu hramul „Naşterea Maicii Domnului“ de la Stolniceni Prăjescu rămâne o mărturie vie a meşteşugului de neegalat cu care lemnarii de odinioară decorau construcţiile pe care le realizau. Demult, povestesc bătrânii, bisericuţa a fost construită pe locul numit „Poiana“. De acolo au adus-o sătenii mai aproape de vatra fostului sat, aciuat pe dealul Purcileşti, ca să aibă loc de închinăciune. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe dealurile ce înconjurau bisericuţa a trecut linia frontului. Casele localnicilor au fost în mare parte distruse, iar vatra noului sat s-a strămutat mai în vale. Biserica de lemn a rămas, însă, neclintită, în mijlocul cimitirului, continuând să slujească de acolo sătenilor. În bătrâna bisericuţă s-a slujit până în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Astăzi aici se mai oficiază doar slujba de hram, la Naşterea Maicii Domnului, pe 8 septembrie, precum şi slujbele de înmormântare. Ca în majoritatea cazurilor de acest fel, şi în cel al bisericii de la Stolniceni Prăjescu există controverse în privinţa datării exacte. Astfel, unii istorici apreciază că lăcaşul a fost ridicat la 1733, de către boierul locului, Ioan Prăjescu. Alte surse atestă anul 1810 ca an exact al construcţiei. Stilul arhitectural pare să dea dreptate celei dintâi datări. Cert este faptul că bisericuţa a existat mai întâi pe un câmp din apropiere, numit Poiana, de unde, se pare, a fost mutată pe dealul de la Purcileşti, în jurul ei întinzându-se mai apoi cimitirul satului. Extrem de modestă ca dimensiuni, biserica ce poartă hramul Naşterii Maicii Domnului se remarcă prin frumuseţea arhitecturii, semn că meşterii lemnari care au ridicat-o s-au străduit să decoreze bârnele groase cum s-au priceput mai frumos. Pe cât este de modestă din punctul de vedere al proporţiilor, pe atât de simplă este şi la interior, unde spaţiul nu prezintă bolţi, iar separaţia dintre naos şi pronaos este foarte puţin vizibilă, „prin doi stâlpi de stejar fasonaţi în bardă“. Exteriorul, însă, reprezintă un adevărat tezaur. Construiţi din bârne de stejar „lucrate în bardă“, aşa cum spun oamenii locului, îmbinate la colţuri „în cleşte“, pereţii au fost pentru o lungă perioadă căptuşiţi cu scândură, pentru ca lemnul să fie protejat. Bisericuţa de la Stolniceni Prăjescu este astăzi unul dintre cele mai frumoase şi mai bine conservate lăcaşuri din lemn din judeţul Iaşi, graţie unor ample lucrări de restaurare realizate în perioada 1999-2002. Proiectul de restaurare a fost dus la bun sfârşit cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor, recepţia finală a lucrărilor făcându-se la 15 octombrie 2002, de către ministrul Culturii de la acea vreme, acad. Răzvan Theodorescu.