Domnule Ministru,

Părinții care își asumă rolul de îngrijitori pentru copiii lor cu handicap grav renunță adesea la viața personală și profesională. Acești părinți aleargă zilnic după terapii, se confruntă cu provocări financiare majore pentru a acoperi costurile tratamentelor și terapiilor necesare pentru recuperarea sănătății copiilor lor. În timp ce un copil aflat într-o instituție publică beneficiază de sprijinul statului, părinții care își îngrijesc copiii acasă se simt adesea izolați și copleșiți de responsabilități. Acești părinți nu doar că își sacrifică timpul și resursele personale. Acești părinți investesc emoțional într-un mod în care nicio instituție nu ar putea vreodată să egaleze.

Vezi despre: EXPLOZIE la Dedeman din Botoșani. Salvatorii au numărat deja peste 10 victime.

Este o muncă neplătită și neîncetată, care implică o dedicare și o iubire nemăsurate. În mod paradoxal, în multe cazuri, costurile statului pentru îngrijirea unui copil într-o instituție publică sunt semnificativ mai mari decât sprijinul financiar oferit părinților care își îngrijesc copiii acasă. În acest context, este necesar să înțelegem că susținerea acestor familii nu este doar o problemă financiară. Este una de recunoaștere a eforturilor și sacrificiilor lor. O creștere a sprijinului financiar și a facilităților pentru aceste familii ar reprezenta nu doar o formă de justiție socială. V-a semnifica o investiție în bunăstarea și viitorul copiilor noștri.

Care sunt veniturile lunare ale unui părinte care este îngrijitorul propriului copil cu handicap grav? Care sunt cheltuielile pe care statul român le suportă pentru îngrijirea unui copil cu handicap grav într-o instituție publică? Vă rog să luați în considerare aceste aspecte și să ne furnizați informațiile solicitate, precum și să analizați posibilitatea unei creșteri a sprijinului acordat acestor părinți devotați.

Fii alături de noi pe Facebook și Instagram pentru a fi primul informat!