Istoria acestor locuri ne arată că așezările din comuna noastră s-au format în timp, datorită vechilor nuclee de agricultori care lucrau aceste pământuri. Cele mai vechi mențiuni despre aceste locuri se referă la satul Ungheni. Într-un document de la Alexandru cel Bun, datat 1429, se menționează „Unghiul îngust”. Profesorul Costăchescu sugerează că acest „Unghi îngust”, probabil un cot al Prutului, a dat numele actualului sat Ungheni.

În alte documente din 1442, Ștefan Voievod al Moldovei întărește Martei, soția boierului Mihu-Andronic, două iazuri între Prut și Jijia și poienile aferente Unghiului (satul Ungheni de astăzi), care atunci forma o singură așezare cu Unghiul din Basarabia.

Analizând denumirile satelor de pe ambele maluri ale Prutului, observăm o simetrie uimitoare, ca și cum râul ar fi tăiat în două localitățile, acestea purtând același nume: Sculeni, Ungheni. Excepția este Bosia, unde în dreptul Bosiei se află Mânzătești. În trecut, satele Bosia, Berești și Marhonda formau de fapt Mânzăteștii Vechi.

În „Dicționarul geografic al României” din 1898, realizat de George Ioan, se spune că: „Bosia este o comună rurală în mijlocul plășii Braniștea, județul Iași, situată pe sesul Prutului, al Jijiei și pe coastele dealului Mânzătești. Este formată din satele Bosia, Marhonda, Mânzătești, Berești și Ungheni, având o suprafață de 1964 ha. Are o populație de 264 de familii sau 1376 de locuitori, români care se ocupă cu agricultura și creșterea vitelor, iar în timpul iernii fac rogojini și coșuri. Mare parte din teritoriul acestei comune este mlăștinos din cauza inundațiilor Prutului și Jijiei. Are trei biserici, doi preoți, doi cântăreți, o școală și o moară cu aburi.”