„Tănsancă și îndrăgostită de tradiții”, după cum ea însăşi se caracterizează, Oana Albu, învățătoare și psiholog la Școala internaţională „Paradis” din Iași, a fost cea care a înțeles că poveștile despre satul în care se născuse sunt cele care-l pot, de fapt, salva. Așa a început călătoria sa înapoi, spre rădăcini. Cu răbdare și perseverență, a reușit să convingă și comunitatea să-i fie aproape. Se spune că un om dispare definitiv din memoria colectivă atunci când nu mai are cine povesti despre el. La fel, un loc moare atunci când nu mai are cine-i spune poveștile. Sau când nu mai are cine să le descopere, să le scuture de praf și să le redea lumii. Dar satul e mai mult decât un loc, pentru că satul are suflet. Iar sufletul satului are capacitatea de a se prezerva, în stare latentă, reconstruindu-și vitalitatea din energia schimbului de generații. Și, câteodată, are chiar norocul câte unui om providențial, care se întoarce acasă. Pentru că locul e ceva ce crește în noi, pe dinăuntru, ne proiectează drumul pe care mergem, dar ne și cheamă, fără să înțelegem cum, înapoi. Sunt câteva dintre gândurile cu care m-am întors de la Tansa, sat din sudul județului Iași, loc peste care plutește aerul de legendă al propriului trecut. Un sat care și-a construit istoria pe tradiția meșteșugăritului, pe disciplina muncii, pe iscusința oamenilor. Ultimii 30 de ani au așternut peste Tansa ceața îmbătrânirii, depopulării, pustiirii. Prima schimbare s-a produs odată cu amenajarea muzeului, în fosta clădire a Poștei. Un spațiu deteriorat, părăginit, pe care nimeni, vreodată, nu l-ar fi văzut scos la lumină, a primit chipul cald și primitor al căsuțelor tradiționale tănsene. În chip miraculos, aici aveau să sălășluiască, de fapt, sufletul satului de altădată și toate poveștile unei lumi uitate. Ambițiosul proiect al Oanei Albu, muzeul satului, școala de volunariat, căsuța veche de la Foișor au rescris, pe rând și toate împreună, povestea Tansei. Azi, inima satului bate cu mai mult curaj. Curioși, vizitatorii vin de departe, să vadă cu ochii lor transformarea. Roata olarului se învârte din nou, prin mâinile fermecate ale Rodicăi Mocanu. Poate că poveștile nu pot salva lumea, dar, la Tansa, au demonstrat că pot salva un sat.