Olăritul din Schitu Stavnic, protejat oficial ca parte a patrimoniului cultural imaterial. Meșteșugul olăritului din Schitu Stavnic, comuna Voinești, a fost înscris în Registrul Național al Patrimoniului Cultural Imaterial. Această recunoaștere oficială asigură păstrarea tradiției și oferă o apreciere suplimentară meșterilor locali.

Olăritul din Schitu Stavnic are o istorie strâns legată de pământ și tradițiile zonei. Prima atestare documentară a acestui meșteșug datează din anul 1820. Documentele de arhivă menționează existența a doi olari în sat la acea vreme.

În secolul XX, olăritul era una dintre principalele ocupații ale locuitorilor. Recensământul din 1977 arată că aproape jumătate dintre gospodăriile din sat practicau acest meșteșug. În 1972, existau 56 de olari, dintre care 26 făceau parte dintr-o secție de prestări servicii.

Tradiția olăritului este menționată și în satele Lungani și Voinești, unde era practicată încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. În 1838, în Lungani existau trei olari, iar în Voinești cinci. Până în 1860, în Schitu Stavnic fuseseră deja înregistrați 21 de meșteșugari.

Ceramica din Voinești a devenit cunoscută la nivel județean. În 1884, Primăria Iași a trimis obiecte produse în zonă la Expoziția Agricolă și Industrială a județului.

Procedura de înscriere a acestui meșteșug în Registrul Național a fost realizată cu sprijinul mai multor instituții. Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Iași, Academia Română – Filiala Iași și Primăria comunei Voinești au contribuit la documentare.

Unul dintre cei care păstrează vie tradiția olăritului este meșterul Daniel Ifrim. Acesta a învățat meseria de la tatăl său și continuă să promoveze meșteșugul în comunitate.

Fii alături de noi pe Facebook și Instagram pentru a fi primul informat!