Campania electorală din județul Iași, coordonată de liderii PSD și susținută de primarii social-democrați, s-a soldat cu un eșec răsunător pentru candidatul partidului, Marcel Ciolacu. În ciuda resurselor financiare și a mobilizării de partid, Ciolacu a reușit să obțină doar 18.46% din voturi în primul tur al alegerilor prezidențiale, un procent sub media națională. Acest rezultat este cu atât mai rușinos cu cât Iașul a fost considerat un bastion al PSD, iar primarii social-democrați aveau obligația să susțină și să mobilizeze electoratul în favoarea candidaturii proprii.
În mod surprinzător, locul întâi în județul Iași a fost ocupat de Elena Lasconi, candidatul USR, cu 24.63%, o performanță care marchează o victorie clară pentru opoziție în fața unei organizații PSD care, cel puțin în teorie, ar fi trebuit să domine județul. Locul al doilea, cu 22.01%, a fost obținut de Călin Georgescu, o mare surpriză a acestui tur, care a reușit să înfrunte nu doar PSD, dar și vechile structuri politice din județ.
Dacă nu ar fi fost destul de evident eșecul la nivel județean, rezultatele din localitățile tradiționale ale PSD sunt un dezastru. Comune precum Bălțați, Belcești, Bivolari, Ciurea, Focuri, Ion Neculce, Mircești, Moțca, Hârlău, Țibana, Vînători și multe altele, unde primarii social-democrați au pierdut lamentabil în fața celorlalți candidați au făcut ca tabloul politic județean să arate astfel. Aceste localități au fost fiefuri de nezdruncinat pentru PSD, dar nici acest avantaj nu a fost suficient pentru a contracara rezultatele celorlalți competitori.
În condițiile în care aceste localități erau conduse de primari cu o experiență îndelungată, este evident că PSD nu a reușit să își mențină influența în fața unei campanii mai bine coordonate din partea celorlalți candidați. În județul Iași, se ridică o întrebare majoră: ce au făcut cu adevărat acești primari și lideri locali pentru a susține candidatura lui Marcel Ciolacu? Eșecul din primul tur al alegerilor prezidențiale arată un PSD dezorientat și în criză de idei, care, în ciuda avantajelor istorice și a structurilor puternice, nu a reușit să își mobilizeze electoratul pentru a asigura victoria.
