Vladimir Putin se apropie fără emoții de realegerea sa în cadrul votului național care a început pe 15 martie. Asigurându-și astfel un al cincilea mandat și un al treilea deceniu ca lider suprem al Rusiei. Odată cu moartea liderului opoziției ruse, Alexei Navalnîi, Putin pare să fie pe drumul spre un președinte pe viață. Cu toate acestea, această realegere scoate la iveală o preocupare pentru viitoarea stabilitate politică a Rusiei:

• lipsa unei pregătiri vizibile pentru o eră post-Putin.

„Dacă presupunem că președintele candidează, este evident că nu poate exista o competiție reală pentru funcția de președinte în această etapă actuală”, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, subliniind sprijinul absolut al populației pentru Putin. Cu 71 de ani, Putin pare să fie într-o stare de sănătate robustă, în ciuda vârstei sale.

Acestea sunt aspectele cheie ale campaniei electorale din Rusia din 2024.

Vulnerabilități în sistemul de conducere al lui Putin

În ciuda aparentei sale siguranțe, absența pregătirii unui succesor ar putea fi un punct vulnerabil pentru Putin și regimul său. Observatorii de la Kremlin subliniază fragilitatea și vulnerabilitatea sistemului construit de Putin în ultimele două decenii.

„Diferite provocări ar putea fi mai aproape decât credem”, a declarat Andreas Umland, analist la Centrul pentru Studii Est-Europene din Stockholm. În ciuda posibilității teoretice ca Putin să conducă încă 12 ani, Umland consideră că această perspectivă nu este inevitabilă. Mai ales în contextul unor potențiale evoluții favorabile Ucrainei, cu consecințe la Moscova.

Insurgența armată de anul trecut a mercenarului Wagner, Evgheni Prigojin, deși înăbușită cu succes, reprezintă una dintre cele mai mari provocări la adresa dominației lui Putin. Totodată, zvonurile nefondate despre sănătatea lui Putin, care circulă pe canale anonime de Telegram și pe rețelele sociale, sugerează că în spatele opacității Kremlinului ar putea exista îngrijorări legate de succesiune.

Provocări în succesiunea lui Putin

„Andreas Umland a menționat că „Nu este atât de important conținutul zvonurilor, cât faptul că zvonurile se pot răspândi”. Această observație subliniază puterea propagandei și a speculațiilor în societatea rusă contemporană.

În teorie, Rusia este un stat de drept. Cu un sistem constituțional care prevede o succesiune ordonată în cazul în care Putin moare sau este incapacitat în timpul mandatului. Prerogativele sale ar urma să fie preluate temporar de către șeful guvernului, funcție deținută în prezent de premierul Mihail Mișustin.

Citește și În ultima săptămână, peste 500 de ieșeni s-au internat în spital din cauza infecțiilor respiratorii acute

Cu toate acestea, în practică, analiștii sugerează că Putin funcționează ca un arbiter suprem al disputelor dintre facțiunile concurente ale elitei, mai degrabă decât ca un executor al legii. În timp ce sistemul sovietic avea un Politburo bazat pe consens, care asigura un mecanism relativ stabil (deși netransparent) pentru transferul de putere, unii observatori compară cercul intim al lui Putin, care include prieteni bogați, reprezentanți ai aparatului de securitate al statului și tehnocrați loiali, cu un fel de Politburo 2.0 care ar putea gestiona o potențială succesiune.”

Strategii pentru menținerea puterii „Democratic”

Rusia sub conducerea lui Putin a adoptat strategii subtile pentru menținerea puterii, sub un acoperiș de legalitate și democrație. Un precedent notabil în acest sens a fost înregistrat în 2008, când Putin a ajuns la finalul celui de-al doilea mandat prezidențial și s-a retras. Astfel, facilitând ascensiunea lui Dmitri Medvedev, ales de el ca succesor.

Cu toate acestea, în timp ce Medvedev a preluat formal funcția de președinte, Putin a continuat să exercite puterea reală în spatele scenei. Acesta a revenit ulterior în funcția de președinte în 2012. Medvedev a contribuit la această revenire semnând o lege care a extins mandatul prezidențial la șase ani. Apoi Putin a reușit să elimine limitările de mandat prin referendumul constituțional din 2020.

Citește și: Alexei Navalnîi, opozantull politic al lui Putin, a încetat din viață.

Intenția lui Putin de a rămâne la putere pe termen lung a fost subiectul ridiculei opoziției ruse. Atunci când Putin și-a anunțat intenția de a candida pentru un al treilea mandat. un meme care-l înfățișa pe președintele rus transformându-se în vechiul lider sovietic Leonid Brejnev a devenit viral și a fost folosit în protestele opoziției. Aceste tactici ilustrează modul în care Putin a navigat subtil între formele de guvernare. Asta pentru a-și menține puterea fără a provoca reacții puternice din partea opoziției și a comunității internaționale.

Surse de inspirare pentru Putin

Putin și echipa sa din Kremlin au analizat cu siguranță modul în care autocrații din țările vecine își mențin puterea.

Un exemplu notabil este Belarus, unde Aleksandr Lukașenko, cunoscut drept „omul forte”, a reprimat protestele masive din 2020. Asta în urma acuzațiilor de fraudă la vot, și acum intenționează să candideze pentru realegere anul viitor.

Președintele chinez Xi Jinping, care îl numește pe Putin „prietenul său de suflet”, a consolidat controlul asupra Partidului Comunist Chinez și a supervizat abolirea limitelor de mandate.

În Kazahstan, președintele Nursultan Nazarbayev a demisionat după trei decenii de guvernare. Totuși a păstrat președinția Consiliului de Securitate al țării și titlul de Lider al Națiunii.

Vezi și: Parlamentul European solicită Federației Ruse să restituie integral tezaurul național al României.

Totuși, cazul lui Nazarbayev ar putea să fi fost instructiv pentru Kremlin. În urma tulburărilor violente din ianuarie 2022, Nazarbayev a fost îndepărtat din postul său din Consiliul de Securitate de către președintele Kassym-Jomart Tokayev. Totodată acesta a pierdut și privilegiile cheie de elaborare a politicilor. Acest lucru demonstrează că succesori de încredere pot să nu fie atât de stabili pe termen lung pe cât s-ar fi crezut inițial.

Începutul bătăliei post-Putin

Anumiți observatori politici ruși speculează că adevărata competiție pentru a-i succeda lui Putin nu va începe probabil până în anii 2030. Atunci Putin va ajunge la al șaselea mandat. Observatorul politic rus Andreo Perțev descrie unii dintre potențialii concurenți drept „prinți”. Cei care își clădesc în tăcere propriile baze de sprijin în anticiparea unei posibile plecări a lui Putin.

Chiar și fostul președinte Medvedev, care și-a pierdut poziția de număr doi în 2020. Asta în urma unei remanieri guvernamentale, ar putea avea încă aspirații. Deși unii observatori l-au exclus ca fiind un jucător politic serios, Medvedev și-a conturat un profil politic cu o voce puternică, radicală și anti-occidentală, profitând de războiul din Ucraina. Cel mai recent, el a apărut în fața unei hărți care arată o Ucraină împărțită teritorial între vecini și a declarat că:

„Ucraina este cu siguranță Rusia”.

Indiferent dacă Medvedev mai are sau nu o șansă la funcția supremă în Rusia, invazia Ucrainei a schimbat tonul oficial în cercurile de elită rusești într-unul de belicozitate neîngrădită. Astfel, Rusia devine o autocrație postmodernă care poate menține ratingurile de popularitate. Ratinguri încă foarte ridicate ale lui Putin (oricât de distorsionate ar fi) și realegerea sa inevitabilă (oricât de nedemocratică) ca un semn de legitimitate și sprijin public incontestabil pentru război, concluzionează analiza CNN.

Nu uita să ne urmărești pe Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu toate informațiile!