Biserica datează din 1987. A fost visul localnicilor să aibă un lăcaș de închinăciune spațios. S-au hotărât să pună mână de la mână ca să ridice o biserică mai mare Sfântului Nicolae. Cea în care se rugaseră până atunci, din lemn, ieșise cu răni adânci din cel de-al Doilea Război Mondial. Cum au reușit, e taina lor, din care ne-a destăinuit câte ceva părintele paroh. În anii ‘80 ai secolului trecut, parohia Moțca nu avea decât o bisericuță veche din lemn, construită în 1776 și închinată Sfântului Ierarh Nicolae, într-o stare avansată de degradare. În 1987, parohul de atunci de la Moțca, pr. Ioan Chirica, la dorința enoriașilor, a hotărât să ridice biserică nouă. Era în timpul regimului comunist, când autoritățile nu eliberau autorizații de construcție pentru biserici.. Localnicii din Moțca, meseriași pricepuți în construcții, recunoscuți în țară și în afară, cu brațele lor și din puținul lor, au înălțat biserica, prin muncă voluntară. Părintele Chirica s-a dus la Domnul când biserica era ridicată până la nivelul centurii. În locul lui a venit un preot la fel de curajos care trebuia să continue lucrările și să împlinească visul enoriașilor. Timp de doi ani, din 1987 până în 1989, sfintele slujbe nu au încetat a se săvârși în inima, de lemn, a bisericii care lua proporții la exterior. Abia după aceea biserica din lemn s-a dărâmat, slujbele continuând să se săvârșească din acest moment în biserica nouă, în construcție. Greutăți au tot fost pe tot parcursul construcției. Au fost probleme și cu solul, din cauza urmelor „craterelor“ din timpul războiului, rămase în biserica veche, care au afectat biserica nouă ce înclina acum să se despice în două. Vestea că, în acele vremuri, la Moțca a ieșit ca din pământ o biserică nouă a ajuns și la urechile patriarhului de atunci, Teoctist, și, în septembrie 1989, Preafericirea Sa a venit să vadă cum se zidea o biserică în Moldova, în timp ce în Capitală alte zeci erau dărâmate sau translate. Între timp s-a ridicat și turnul clopotniță, casa parohială, precum și o casă socială, dotată cu toate utilitățile. La etajul celei din urmă construcții amintite se dorește amenajarea unei biblioteci, a unui muzeu, a unei săli de mese și a unui spațiu dedicat activității cu tinerii parohiei.